cum se fabrica schiurile

Cum se fabrica  schiurile

Design-ul schiurilor s-a schimbat enorm fata de zilele schiurilor din lemn, fabricate manual. Atunci, producatorul schiurilor era si un bun tamplar. Astazi, un designer de schiuri are la dispozitie o gama larga de materiale high-tech, care impreuna cu cele mai noi tehnologii merg spre un scop comun – de a face schiatul mai usor si mai distractiv.

Schiurile au in comun urmatoarele atribute: lungime, sidecut (taiere laterala), flexibilitate longitudinala, flexibilitate de torsiune, greutate si amortizare. Producatorii de schiuri ajusteaza aceste elemente pentru a crea diferite caracteristici de performanta. In timp ce flexibilitatea de torsiune si sidecut-ul sunt elementele principale ce permit unui schi sa “taie” curbele, celelalte caracteristici pot fi combinate pentru a influenta performanta schiului.

Tehnologia a transformat schiul intr-un sport mai natural si mai relaxant. Inainte, schiurile erau rigide si nu se indoiau asa cum se intampla acum, asa ca schiorii trebuiau sa lucreze din greu ca sa le intoarca. Totusi, noile metode de constructie si materialele permit producatorilor de azi sa faca schiuri care sunt nu doar extrem de usoare si manevrabile, dar si foarte stabile.

Miezul

Miezul este elementul in jurul caruia este construit restul schiului. La cele mai multe schiuri, forma miezului afecteaza greutatea si flexibilitatea. Lemnul este cel mai obisnuit miez, dar incepe sa se foloseasca si spuma – fie ca element de baza al schiului in procesul de construire, fie injectata in schi ulterior.

Lemnul este un material foarte bun, din cauza proprietatilor de a absorbi vibratiile. El este constituit din fibre lungi care transmit vibratiile de inalta frecventa de-a lungul intregului schi; aceste vibratii ajutand la a reduce suctiunea dintre baza schiului si zapada, imbunatatind alunecarea. Lemnul este de asemenea, mai durabil si elastic, dar si mai scump.

Pe de alta parte, spuma permite inglobarea in miez a unor constructii tehnice sofisticate, este mai usoara si da o flexibilitate mai consistenta. Astfel, poliuretanul din schiurile high-end este durabil, mai usor ca lemnul si nu se comprima. In schiurile low-end, spuma este injectata intr-o matrita tip cap, sau este amestecata cu alte materiale pentru a forma un miez usor si ieftin.

Imbracamintea miezului

Metalul, fibra de sticla sau fibre de inalta tehnologie folosite deasupra, dedesubtul sau in jurul miezului afecteaza de asemenea performanta unui schi.

Cele mai des folosite materiale sunt fibrele de carbon si kevlar-ul. Fibrele de carbon sunt folosite pentru a da tarie unui schi, ca un supliment pentru invelisul din fibra de sticla. Mai usoare si mai rigide decat fibra de sticla si metalul, fibrele de carbon sunt scumpe. Ele sunt extrem de rezistente la tensionare si compresie, facand schiul sa raspunda usor.

Kevlar-ul este un polimer cu structura moleculara rigida, ceea ce duce la formarea unor fibre cu proprietati deosebite, care depind de directie. Fibrele kevlar-ului sunt perfect intinse si aliniate intre ele, formand o structura tare, rigida si dura. Avantajele sunt: reducerea greutatii schiului fara afectarea tariei lui, imbunatatirea aderentei marginilor si absorbtia vibratiilor.

Totusi,cu toate ca materialele au propriile caracteristici care difera, conteaza si modul in care acestea sunt folosite. Astfel, daca kevlar-ul este infasurat de-a lungul fibrei, de la un capat la altul al schiului vom obtine o performanta net superioara decat daca fibrele ar fi dispuse sub un unghi de 45 grade fata de axa schiului.

Moduri de constructie

Exista trei tipuri principale de constructie ale schiurilor: cap, torsion box si laminat.

Constructia tip cap (cunoscuta si sub numele de Monocoque – specifica firmei Salomon) acopera partea superioara si laturile schiului cu o singura bucata de material (fibra de sticla sau metal). Schiurile tip cap transfera mai rapid energia de la schior catre marginile schiului, imbunatatind performanta. Elementul principal al constructiei de tip cap este indoit in asa fel incat sa formeze o arcada intre cele doua margini ale schiului, schiorul putand folosi mai bine ambele margini – ceea ce permite viraje usoare si mai rapide. Forta de apasare, mai ridicata si aplicata direct lamelor metalice de pe margini permite o aderenta superioara pe toate tipurile de zapada. Unele companii folosesc constructia tip cap peste una tip box, dar motivele sunt pur cosmetice si nu imbunatatesc performanta.

Constructia tip torsion box implica infasurarea unui material rigid in jurul miezului. Unele companii folosesc un invelis din fibra de sticla inmuiata in rasina lichida, altele un invelis impregnat cu rasini tratate termic. Se formeaza astfel o “cutie de torsiune” fara imbinari, echipamentul rezultat fiind tare, flexibil si durabil.

Constructia tip laminat sau sandwich, mai traditionala, are la baza straturi multiple, din unul sau mai multe materiale lipite de un miez din lemn sau spuma. Cu toate ca aceasta constructie ofera un schi mult mai lin decat cea tip torsion box, este de asemenea mai putin durabila si se poate delamina de-a lungul timpului.

Diferenta majora dintre cele trei tipuri de constructii este ca la constructia tip cap, arcada formata in partea superioara a schiului formeaza componenta principala a structurii, care suporta apasarea cea mai mare, spre deosebire de constructiile torsion box si laminat, unde miezul preia sarcinile majore.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s